Procurorul general, Tiberiu Niţu, l-a schimbat fără explicaţii pe procurorul Lucian Papici de la şefia secţiei I-a de la DNA, miercuri, 2 octombrie, pe la cinci după-amiază, la câteva ore după ce în spaţiul public apăruse informaţia că dosarul „Referendumul“ a ajuns pe masa procurorului-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi. Cu alte cuvinte, procurorul Papici executase ultima formalitate înainte ca vicepremierul Liviu Dragnea să fie trimis în judecată: a întocmit rechizitoriul care, potrivit legii, mai trebuia doar avizat de procurorul-şef, în acest caz de Kovesi. Modalitatea decapitării unui procuror şi momentul ales impun o serie de observaţii, fiind un caz grav şi greu de imaginat într-o ţară membră UE de aproape şapte ani.

Este cea mai brutală intervenţie în justiţie după integrarea României în UE în 2007, o sancţiune aplicată fără mănuşi unui procuror pentru curajul de a ancheta un politician de rang înalt în ciuda unor presiuni publice uriaşe exercitate subteran sau la vedere într-un dosar delicat. Numărul doi al celui mai puternic partid din România este acuzat oficial de fraudarea referendumului din 2012, prin care s-a încercat demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Aşadar, vorbim de un dosar cu o miză majoră, internă şi externă, un dosar-test pentru funcţionarea democraţiei, a statului de drept şi a instituţiilor-cheie. Gravitatatea intervenţiei politice în tentativa de a bloca tocmai acest dosar este, aşadar, cu atât mai mare. Premierul Ponta a mai criticat public ancheta, a calificat-o mereu un dosar deschis la comandă politică. Din poziţia de şef al guvernului, a exercitat presiuni verbale asupra procurorilor, dar nu a acţionat instituţional în vreun fel.

La o scară mult mai mică, am mai avut parte de intervenţii flagrante în treburile justiţiei după instalarea guvernului Ponta, dar nu atât de dure. Ele totuşi se contabilizează în timp şi dau ima