Premierul francez, Jean-Marc Ayrault, în 13 iulie 2013, la Bucureşti, despre intrarea "imediată", în câteva luni, a României la Schengen, cu graniţele aeriene: "Eu aşa îi doresc României, deoarece este pregătită". Acelaşi premier francez, în 1 octombrie 2013: "Cum condiţiile nu sunt îndeplinite (....), răspunsul nu este posibil la 1 ianuarie 2014".

Ce s-a întâmplat în cele trei luni de la prima până la a doua declaraţie a şefului executivului francez? Cum a ajuns România, din nou, fără speranţa unui răspuns privind accederea în spaţiul celor 26 de ţări care formează Schengen-ul? La fel cum Germania ne-a amânat până după alegerile legislative care tocmai au trecut, Franţa s-a răzgândit acum în ceea ce ne priveşte, pe fondul unei scăderi a popularităţii socialiştilor care conduc ţara. Aşa se face că, tocmai după marea relansare a Parteneriatului Strategic româno-francez, care a servit, până acum o săptămână, drept contraargument al autorităţilor române că Franţa nu a uitat de promisiunile pe care ni le-a făcut, politicienii din Hexagon se folosesc de cartea electorală a romilor şi ne spun că nu suntem pregătiţi de aderare.

Este adevărat, dosarul romilor nu a evoluat, dar nici nu a involuat. Totodată, el nu are oricum legătură cu dosarul Schengen. De asemenea, nici situaţia României la capitolul tehnic sau al combaterii criminalităţii nu a evoluat şi nici nu a involuat din iulie, când premierul francez spunea că, deşi mai avem multe de făcut pe viitor, suntem pregătiţi de prima fază a aderării.

Frank Perry/AFP/Mediafax

Explicaţia situaţiei actuale în relaţiile bilaterale româno-franceze stă în următoarele realităţi: preşedintele francez, socialistul Francois Hollande, a ajuns în septembrie la una dintre cele mai mici rate de aprobare din istoria prezidenţială a ţării sale, 23%. Nici guvernul, tot socialist, nu este mai popular. Totoda