În prima zi de lucru a Parlamentului de la Chişinău trebuia să se întîmple o Revoluţie de catifea. Cel puţin, asta promisese Vladimir Voronin de-a lungul verii. Revoluţia a fost însă cam fîsîită – motiv pentru care probabil nici nu aţi auzit de ea: nu a făcut de o ştire în afara Moldovei. Cadrele de partid abia au mobilizat cîteva sute de participanţi cam obosiţi, iar Voronin însuşi a ţinut un discurs atît de incoerent, încît multă lume a căpătat iar speranţa că nu mai are un viitor politic. La cîtă speranţă s-a consumat pe marginea ieşirii lui Voronin din politică şi a pierderii controlului asupra PCRM, pare acum că bătrîneţea şi senilitatea sînt ultimele soluţii.

DE ACELASI AUTOR Fără comentarii Adevărul suprem şi ultim despre manifestaţiile din Piaţă Despre Ceauşescu, alianţe şi aliaţi cu care îţi e ruşine Dar dacă Mao era doar nebun? Întîmplarea a făcut ca exact în aceeaşi zi şi peste drum de clădirea unde funcţionează temporar Parlamentul Republicii Moldova (în mod misterios, refacerea clădirii atacate de manifestanţi, în 2009, tot nu s-a încheiat) să organizăm un eveniment unde am vorbit despre relaţia dintre România şi Moldova. Tot acolo am lansat un raport unde am trecut în revistă modele de bune practici, proiecte de colaborare pe care le considerăm de succes (găsiţi raportul pe www.crpe.ro). Invitat la eveniment, secretarul de stat Bogdan Aurescu a lansat o idee la care au revenit, apoi, cîţiva dintre vorbitori: „Este necesar un moment Snagov în politica moldovenească.“ Aurescu se referea la acel moment din 1995 cînd liderii tuturor partidelor parlamentare din România au semnat o declaraţie de susţinere a orientării ţării către UE şi NATO. Această paralelă m-a pus pe gînduri.

Adevărul e că în 2009-2010, am considerat fericită ideea de a numi coaliţia de guvernare de la Chişinău: Alianţa pentru Integrare Europeană. A şi funcţionat excelent c