Nu a trecut nici o lună de când un grup de arhitecti locali anunţa apropiata finalizare a Planului Urbanistic General al Iaşului, că au şi apărut probleme care fac prevederile acestuia inoperabile. Arhitectul şef al primăriei a dat autorizaţie de construire a unui imobil chiar în locul în care PUG-ul prevedea racordul bulevardului Carol la strada Arcu, care face legătura cu Gara Iaşi. Este inexplicabilă această decizie, în condiţiile în care respectiva legătură era esenţială pentru fluidizarea traficului rutier pe direcţia nord-sud a oraşului. De altfel se observă un fel de paralelism în lucrările urbanistice ieşene: cei care realizează PUG gândesc una, arhitectul şef al oraşului face cu totul altceva. Ca să fiu polemic, arhitectul şef pare a fi cu totul paralel cu problemele oraşului. Nu-şi asumă vreun rol în schiţarea viitoarei dezvoltări urbanistice, nu-şi ia în responsabilitate nimic din ceea ce se întâmplă acum în oraş. Nu-l vezi prezent în discuţiile referitoare la pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt, nu-l găseşti pe şantierele de la Fundaţie sau de aiurea, nu organizează nici o dezbatere, nici un seminar etc.

Nu e de mirare că cei interesaţi fac mitinguri, pentru că nimeni nu stă de vorbă cu ei. Primăria din Iaşi nu are organ pentru aşa ceva, nu înţelege ce înseamnă comunicarea şi abordarea fără ocolişuri a problemelor care stârnesc interesul diverselor grupuri. Nu se face comunicare pe teme atât de sensibile doar în conferinţe de presă şi în spuse şi replici în doi peri la acuze apărute în presă sau culese de la opoziţie. Găsim aici în mic ceea ce se vede de la o poştă, la nivel naţional, în scandalul exploatării de la Roşia Montana. O atitudine şovăielnică a administraţiei, “dubla personalitate” (Chirica taie teii, dar s-ar înscrie şi în asociaţia “Iaşul iubeşte teii”), senzaţia de culpă exploatată de contestatari, toate acestea, însoţite