Introducerea manualelor alternative a adus schimbări benefice învăţământului românesc. Prin individualizarea învăţării, manualele alternative susţin creativitatea şi iniţiativa elevilor. Manualelor li se adaugă materialele didactice auxiliare – precum diverse caiete şcolare, cărţi de limbi străine, culegeri - esenţiale pentru înţelegere şi pentru dezvoltarea creativităţii elevilor.
Începând cu reforma curriculară din anii 1998-2000, în ţara noastră s-a renunţat la manualele unice şi s-a trecut la manualele alternative, ce transformă profesorul din simplu executant al unui mod unic de interpretare a programei, într-o persoană cu liber arbitru, capabilă să se documenteze şi să opteze, în cunoştinţă de cauză, pentru acel manual care răspunde cel mai bine necesităţilor de educaţie ale elevilor săi.
Bineînţeles, alegerea manualelor şi a auxiliarelor şcolare este foarte importantă, iar aici intervine rolul profesorului, care trebuie să ţină cont în primul rând de calitatea acestora atunci când face alegerea. Câteva elemente esenţiale pentru alegerea unui manual bun pentru elevi ar fi: calitatea informaţiei conţinute, notorietatea autorilor, capacitatea manualului sau a materialului didactic auxiliar de a dezvolta creativitatea elevilor, capacitatăţile de comunicare ale acestora, atenţia şi alte aptitudini esenţiale pentru viitorul lor profesional. Un material de studiu bun pentru elevi este întotdeauna acela care reuşeşte să-i determine să înveţe cu zâmbetul pe buze.
Manualele alternative sunt o modalitate de a dezvolta gândirea liberă şi creativitatea individului, iar un foarte bun exemplu ar putea fi un astfel de manual destinat elevilor de calsa a IV-a, ce prezintă literatura într-un mod ce-i va putea determina pe cei mici să-şi dorească să citească, să descopere tainele creaţiei literare şi să înveţe cu zâmbetul pe buze. „Literatura pentru copii
