Când scriu aceste rânduri, nu cunosc rezultatul realizat de Pandurii Tg. Jiu în Europa League. Aceasta nu mă împiedică să fac unele constatări cu privire la ceea ce s-a întâmplat în săptămâna în curs… Aş începe cu o reflecţie în legătură cu jocurile, nu rezultatele, din etapa cu numărul nouă. Am vizionat o sumedenie de jocuri "fără culoare", în care lupta oarbă pentru "bietul" obiect aflat în joc a dominat gândirea tactică…
Am rămas, aproape toţi, cu ideea că avem o ligă "destul de bună" şi ne-am oprit doar la această constatare. A urmat ziua de marţi când toate previziunile, mai ales cele proprii, conduceau spre o nouă victorie a campionilor României. Cei din garda stelistă veche trăgeau de "semnalul de alarmă" până au rămas cu el în mână şi semnalau că Chelsea este alta, şi nu cea de anul trecut. S-a declanşat, specific nouă, o dispută prea oarbă între tabere…
Jocul de pe Arena Naţională a validat realitatea şi Chelsea a câştigat aşa cum a dorit, etalând un fotbal de mare clasă, fie şi numai prin comparaţie cu ceea ce Steaua nu a putut. Păcat pentru toţi cei care iubesc fotbalul şi mai ales pentru cei care sunt lângă echipa din Ghencea.
Ceea ce am scris mai sus nu se vrea o analiză a partidei, slavă Domnului, s-au făcut destule, ci o constatare cu privire la faptul că nivelul competiţiei noastre interne nu poate produce calitativ mai mult. De aceea spun că este prea puţin în ceea ce etalăm în afara graniţelor. Vor urma două partide ale echipei naţionale în care, practic, nu s-ar pune problema victoriilor… Numai că vom fi nevoiţi să ne uităm peste gard să vedem dacă "ne ajută, indirect, cineva", adică Olanda. Am ajuns în această situaţie pentru că România, în jocul cu Turcia, a arătat prea puţin fotbal. Ce să mai spunem de rezultatele înregistrate de celelalte reprezentative naţionale (tineret şi juniori), ale căror sc
