Un procuror (Lucian Papici) finalizează ancheta despre un vicepremier (Liviu Dragnea) acuzat de implicarea în fraudarea alegerilor.

Cu o săptămână înainte, procurorul fusese delegat să conducă Secţia I a DNA pentru încă trei luni, dar îşi pierde funcţia în ziua în care a finalizat dosarul cu trimitere în judecată a influentului demnitar.

La scurt timp după manevra meschină făcută direct de către procurorul general (Tiberiu Niţu), intervine premierul şi, cu o seninătate specifică şefilor de state africani, recunoaşte public că patronează mizeriile care li se fac procurorilor DNA.

Pe lângă toate cele de mai sus, de adăugat faptul că şefil Guvernului despre care vorbim aici este un plagiator notoriu, cunoscut în mass-media şi în mediul academic pentru mania de a copia din operele altora.

Cam asta ar trebui să reţină alegătorii care au văzut/văd în Victor Ponta un tânăr reformator. Cam asta trebuie comunicat şi în afara ţării şi, cu siguranţă, asta vor conţine depeşele diplomatice care au plecat deja spre capitalele partenerilor strategici ai României.

Pe 2 octombrie 2013, prim-ministrul, ministrul Justiţiei şi procurorul general au deschis calea către o nouă criză politică de amploare, într-un moment cum nu se poate mai prost pentru România.

Este, totodată, de aşteptat ca operaţiunea “Papici” să continue cu un asediu mai elaborat la adresa DNA.

Nici nu mai contează aici că tot ceea ce s-a întâmplat ar putea avea legătură nu doar cu mai generala iritare a USL vizavi de anticorupţie, ci şi cu mai particulara deteriorare a relaţiilor dintre Victor Ponta şi Liviu Dragnea şi cu eforturile sisifice ale premierului de a-i minţi frumos, vorba trupei Paraziţii, pe baronii din spatele teleormăneanului Liviu.

Călcarea în picioare a celor mai elementare norme în materie de separarea puterilor în stat nu poate fi justificată de absolut n