N-am înţeles mai nimic din aşa-zisa “dezbatere publică” asupra noului cod rutier. Am observat doar că, la un moment dat, liderii de partide au început să se contrazică în legătură cu mărimea amenzilor. Şi cam atât.

Bat şoselele patriei şi ale Europei de multă vreme şi am văzut de toate. Pot să fac şi oarecari consideraţiuni comparative, mai mult sau mai puţin superficiale: în traficul elveţian te plictiseşti de-a dreptul, atât de disciplinat şi liniştit e; italienii sunt, ca şi noi, mai temperamentali şi mai aventuroşi, aşa că pun în actul de a conduce maşina şi o oarecare fantezie (ca să nu zic mai mult); în ţările nordice, nu-i trece nimănui prin cap să facă “şmecherii” pe şosea, responsabilitatea e atât de bine înfiptă în comportamentul oamenilor încât gândirea lor nu poate cuprinde, pur şi simplu, ideea că mersul cu maşina poate fi un mod de a “te da mare” sau de a-ţi agresa/umili partenerii de trafic. Ş.a.m.d. Sigur că asemenea generalizări pot fi riscante ori înşelătoare, dar încerc să spun, prin ele, că atitudinea cetăţeanului atunci când e la volan are legătură cu educaţia lui de dinainte de a căpăta permisul de conducere. Şi mai are legătură şi cu sâmburele de spirit comunitar ori cu respectul faţă de cei din jurul tău pe care, dacă nu l-ai dobândit prin educaţie şi dacă nu-l ai atunci când mergi pe jos, cu atât mai puţin îl vei avea când ai în “subordine” un număr considerabil de cai-putere. E adevărat, în toate aceste ţări există şi amenzi consistente, menite să descurajeze eventuale încălcări ale regulilor. Dar există şi altceva, în afară de amenzi.

La noi, aiurelile de pe şosele te fac să-ţi pierzi uzul raţiunii. Mersul cu maşina e, pentru unii, un mod de a-şi exprima “bărbăţia”, un mijloc de a-şi vărsa în public frustrările, complexele şi neputinţele lor şi ale strămoşilor lor. Asta e limpede. Vezi, pe şoselele patriei, tot felul de năuci ca