“Dai în mine, dai în fabrici şi uzine”, este crezul care ghidează gândirea procurorilor Papici şi Bendeac. Rechizitoriul întocmit de acest cuplu “de aur” al DNA în dosarul “Şantaj fără şantaj” rămâne o “operă” demnă de perioada cea mai neagră a stalinismului, când simple discuţii despre democratizarea instituţiilor te trimiteau în lagăr. Papici şi Bendeac reţin prin “urechile” SRI o discuţie purtată de Dan Voiculescu şi fiica lui, Camelia Voiculescu, din care, prin interpretări aberante, se construieşte un capitol al rechizitoriului intitulat “Sesizări împotriva magistraţilor şi dorinţa de implicare a factorului politic”. Dan Voiculescu, vexat de manevrele făcute de procurori în dosarul montat pe un denunţ considerat calomnios al unui pesonaj aflat sub suspiciunea ANAF de mită, deschide o discuţie la telefon cu fiica lui despre statutul procurorilor. În minţile lui Papici şi Bendeac, subiectul este un “Les majeste”, o probă pentru a susţine că cei doi au comis o infracţiune. Împăunaţi cu forţa dată de credinţa că nimic nu poate atinge instituţia scăpată de sub orice control, inchizitorii DNA nu admit ca asemenea discuţii, care ar viza limitarea abuzurilor, să fie purtate nici măcar în spaţiul privat, darămite în cel public. Lui Dan Voiculescu, om politic, în concepţia celor doi procurori DNA, nu-i sunt permise gânduri care, vezi Doamne, ne-ar scoate din Europa:

În aceste condiţii, învinuiţii s-au simţit datori să folosească pe lângă campania media la care ne-am referit şi alte mijloace în scopul exercitării de presiuni asupra procurorilor, intenţionând chiar ca prin folosirea influenţei, în special cea pe care o are înv. VOICULESCU DAN în mediul politic, să genereze atât dezbateri publice, cât şi politice vizând statutul procurorului. Astfel, din convorbirile purtate de sus-numiţii au rezultat ipoteze halucinante cu privire la viziunea învinuiţilor referit