Ne faultează corectitudinea politică, dar înghiţim fără crîcnire hapurile Qatar şi Soci

Nimic mai delicios decît crimele fotbalistice de toată ziua şi nocturna. O talpă pe tibie, un cot la figură rănesc, se discută şi se uită o dată cu suspendarea. Pericolul nu e aici. Un bun fotbalist profesionist e obligat să cunoască şi uneori să practice delincvenţa minoră a jocului. Presa engleză s-a ocupat mult, înainte de Steaua-Chelsea, de incidentul Torres-Vertonghen. Torres a pus mîna pe obrazul lui Vertonghen şi a schiţat o zgîrietură. De pe margine, Robbie Fowler, fostul vîrf al lui Liverpool, a punctat pe twitter: s-au purtat ca “două fete isterice”.

În următoarele 24 de ore, Inchiziţia media s-a sesizat. Fowler a trebuit să se scuze şi să jure că nu a încercat să ofenseze femeile. Ne-am liniştit! Ordinea morală a fotbalului şi a sportului în general a fost restabilită. Dar pericolul e în cu totul altă parte şi e ecranat tocmai de amplificarea stupidă a crimelor mărunte. Pericolul e în corupţia de mare calibru care lucrează dinspre vîrf spre bază. Fotbalul e ameninţat de afacerea Qatar 2022. În aceeaşi măsură, onoarea fundamentală a sportului e înghesuită de afacerea Soci 2014. În ambele împrejurări, FIFA şi CIO au cedat cît bun-simţ mai aveau. Un vot înecat în bani a dat Qatarului ce nu se poate organiza în Qatar. Un alt vot înecat în servitute politică a dat Rusiei tot ce pot fura mafiile reunite sub acest nume.

Mondialele de fotbal din Qatar au devenit o licitaţie climaterică din care ar putea apărea primul turneu final organizat iarna. Olimpiada de iarnă la Soci a ajuns deja la costuri duble faţă de sora ei mult mai mare, Olimpiada de vară de la Londra. Ce se mai poate repara? Puţin. O soluţie ar fi schimbul de anotimpuri. Qatar iarna, Soci pe caniculă. Ar mai exista şi varianta în care FIFA face chetă, returnează şpăgile şi trimite Mondialele înt