După 15 ani de la liberalizarea sistemului feroviar din România, nu s-au schimbat foarte multe lucruri pe acest segment ci, dimpotrivă, mai mult de jumătate din infrastructura feroviară se află într-o stare avansată de degradare, potrivit reprezentanților din această industrie.
La 1 octombrie s-au împlinit 15 ani de la momentul în care, oficial, Calea Ferată Română a intrat pe un nou făgaș instituțional. Cadrul legislativ emis în cursul anului 1998 a condus la spargerea vechii Societăți Naționale Căile Ferate Române în cinci mari companii, dar și la apariția unei autorități tehnice independente, Autoritatea Feroviară Română.
Se puneau în acest mod bazele intrării pe piață a operatorilor de transport feroviar privați și ale retragerii treptate a statului și din acest sector economic. Spargerea SNCFR în cinci companii complet independente a fost una dintre deciziile radicale ale Europei de la acea vreme, cele mai multe state occidentale preferând păstrarea unor structuri de tip holding. În ultima perioadă, organizațiile prezenete pe acest segment au scos în evidență trendul descendent pe care îl înregistrează transportul pe șină din România, pe fondul lipsei de reevaluare și îmbunătățire a documentelor legislative din 1998. ”În primul rând, introducerea taxei de utilizare a infrastructurii (necesară pentru a asigura tratamentul egal între operatori) a aruncat administratorul infrastructurii publice într-o capcană comercială periculoasă: toate lucrările de întreținere, modernizare și extindere a unei infrastructuri publice au început să fie evaluate din perspectiva rentabilității pentru companie și nu pentru sectorul public”, spun reprezentanții Club Feroviar. Potrivit lor, pe acest fond, statul și-a ignorat propria proprietate, condamnând mai mult de jumătate din infrastructura feroviară la degradare, ceea ce se reflectă în final în scăderea rentabil
