Lunile de miere ale conviețuirii dintre generalul, ulterior mareșal, Ion Antonescu și legionarii conduși de Horia Sima au luat sfârșit brutal, în urma Rebeliunii Legionare din zilele de 21-23 ianuarie 1941. Noul guvern, înscăunat la 27 ianuarie 1941 și care, firește, nu mai avea în componență niciun legionar, a trecut degrabă la luarea de măsuri pentru ștergerea urmărilor zaverei.

Săptămânalul ploieștean “Tribuna – culturală, socială, politică şi informativă”, din 10 februarie 1941, publică, sub titlul “Nu a existat nici un francmason și nici un protector al masoneriei în guvernul generalului Antonescu”, un comunicat al guvernlui, în care “se pune capăt tuturor intrigilor și infamiilor”. Probabil că acestea fuseseră lansate de către legionari, ca o justificare a așa-ziselor “oprimări” la care fuseseră supuși. Așadar, “din ordinul domnului General Antonescu /…/ s­­’a dispus: a) Trimiterea în judecată [a] tuturor celor cari au afirmat că a existat sau există un singur membru al Guvernului General Antonescu care era francmason sau protector de francmasoni; b) Publicarea materialului documentar privitor la francmasoni, pentru ca toți oamenii de bună credință să-și dea seama ale cui unelte sunt nemernicii cari afirmă că Generalul Antonescu cu colaboratorii săi ar proteja pe francmasoni”.

Bineînțeles că eliminarea legionarilor de la guvernare și înscăunarea noului cabinet Ion Antonescu, format majoritar din ofițeri, a atras după sine remanieri administrative la nivel local.

Din același număr al “Tribunei…”, aflăm despre “Numirea noilor primari și ajutori de primari ai comunelor urbane din județul Prahova” (titlul știrii): “În urma evenimentelor din 21, 22 și 23 ianuarie a.c., dl locot. col. Constant. Marinescu, prefectul jud. Prahova a numit în comunele urbane din jud. nostru pe următorii primari …”. Și sunt citați noii primari din Câmpina, Filipeștii d