de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

03 octombrie 2013 23:19

1 vizualizare

A-A+ Ne-am întrebat, de multe ori, ce înseamnă pentru unii dintre magistraţii din ţara asta "pericolul public"? După mintea oricărui om nefamiliarizat cu literatura de specialitate, pericolul public e de rău. Adică, orice individ care se manifestă violent, care desfăşoară acţiuni ce pun în pericol integritatea fizică sau viaţa semenilor, e un pericol public. E - ca să ne exprimăm în termeni coloc­viali - la mintea cocoşului. Desigur, lim­bajul de lemn pe care-l poţi întâlni de multe ori în legile ce pot fi suspectate de zămislire în momente de cruntă beţie, se căzneşte să reglementeze în fel şi chip ceea ce reprezintă şi ceea ce nu repre­zintă un pericol public. Un individ care loveşte (cu sau fără motiv) pe cineva, ziua în amiaza mare, în plină stradă e un pericol public (vezi şoferii agresivi care se bat în trafic)? Cel care dă buzna cu toporul la tine în curte, e un pericol public? Găştile care tâlhăresc şi snopesc în bătaie oameni nevinovaţi constituie un pericol public? Veţi spune că da, desigur, astfel de exemple reprezintă un pericol pentru societate, pentru tine, om de bună credinţă, care vrei să mergi pe stradă în siguranţă. Asta spuneţi dumneavoastră, oameni care şi-ar dori să trăiască într-o ţară în care siguranţa cetăţeanului nu-i o vorbă în vânt, o mostră de teorie de care se abuzează în tot felul de rapoarte şi proiecte sterile. Ei bine, pentru unii magistraţi din ţara asta, pericolul public e o chestiune din cale afară de interpre­tabilă. Pentru unii magistraţi, infractorii care comit fapte cu violenţă, interlopii de teama cărora tremură cartierele marilor oraşe trebuie lăsaţi slobozi, cercetaţi în libertate, pentru că nu reprezintă un pericol public. Nuuu. Cel care îţi dă cu ranga în cap, te taie în văzul tuturor, te snopeşte în bătaie, îţi intră în curte s