Românii din armata austro-ungară şi-au făcut cu cinste datoria faţă de împărat, însă s-au alăturat în mare număr fraţilor lor de sânge, în momentul intrării României în război.

Una dintre cele mai tragice figuri ale istoriei românilor est cea a generalului Dănilă Papp. Înalt ofiţer în armata austro-ungară, el s-a comportat eroic şi şi-a ţinut jurământul faţă de împăratul austro-ungar Franz Jozef, chiar dacă a fost silit să lupte împotriva armatei române. Dănilă Papp a devenit unul dintre ofiţerii care şi-au adus o contribuţie importantă la Unirea Transilvaniei cu România şi a servit sub ordinele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu. După dizolvarea Consiliului Dirigent, Dănilă Papp a fost preluat de armata română. Cinstea şi talentul de bun organizator i-au adus numirea la comanda Corpului VI al Armatei Regale Române din Cluj, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 1924-1930.

Dănilă Papp, absolvent al celei mai vechi academii militare din lume, Academia Tereziană din Viena, era apreciat de Regele Ferdinand I „cel Loial“ al României. De asemenea, el a fost apreciat şi de Regele Carol al II-lea. Drept urmare, Regele Carol al II-lea l-a numit, în anul 1938, guvernator al Ţinutului Mureş. De religie greco-catolică, generalul Dănilă Papp a devenit, în ultimii ani de activitate pe scena publică, ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, un post de o importanţă extraordinară, în contextul în care Vaticanul făcea eforturi uriaşe pentru a stăvili extinderea ororilor celui de-al doilea război mondial.

Dănilă Papp a murit în anul 1950, la Sibiu, după ce intrase, pentru patriotismul său, în vizorul autorităţilor comuniste. Printre altele, comuniştii i-au reproşat eroismul dovedit în timpul primului război mondial, pe frontul din Galiţia, în timpul luptelor duse de armata austro-ungară împotriva ruşilor.

O dilemă profundă @N_P