- răspuns scrisorii trimise de domnul Lucian Mîndruţă creatorilor de artă urîtă -

Am mai întîlnit confuzia pe care o identific la dumneavoastră în raport cu arta contemporană şi aş dori să încep această scrisoare deschisă prin a o corecta. Artele vizuale nu trebuie confundate cu entertainment-ul, prin prisma faptului că sînt vizuale. În cazul lor, trebuie acceptată posibilitatea de a face un efort de înţelegere (dacă se doreşte acest efort; altfel, nu ştiu pe nimeni care să fi fost băgat cu forţa într-un muzeu de artă contemporană) şi de a fi pus pe gînduri sau poate chiar întristat. Cînd există o folosire entertaining a unui mediu, am observat că unii ridică pretenţia ca mediul respectiv să fie exclusiv dedicat entertainment-ului. Să luăm drept exemplu un domeniu care nu are această dublă utilizare: filozofia. Cu siguranţă, cititorul ei trebuie să se străduiască un pic să o înţeleagă. Dacă citiţi Kierkegaard şi chiar înţelegeţi, s-ar putea să plîngeţi toată seara. Deci, se poate spune că filozofia prezintă riscul de a nu fi înţeleasă, de a angoasa sau chiar deprima. Nu este nicidecum entertaining. Similar artelor, filozofia nu are o utilitate materială şi nu se naşte din dorinţa de a realiza profit de pe urma ei. Cu toate acestea, nimeni nu spune cu atîta uşurinţă că e o porcărie, pentru că nu a înţeles-o sau pentru că nu îi place. Sau poate spune, dar în sufrageria propriei case, nu în public şi cu atît mai puţin în paginile unei publicaţii de cultură.

Cu siguranţă există, ca în orice domeniu, şi artişti slabi; dar fiecare pădure are uscăturile ei. Am convingerea că sînteţi conştient de lipsa de calitate a producţiilor multor oameni care activează în breasla dumneavoastră. Dar sînt ei un motiv pentru a lua în derîdere întreaga comunitate a jurnaliştilor?

Spuneţi că arta plictiseşte publicul. Eu vă întreb: oare duce lipsă publicul din ziua de azi