Pe o vreme în care mulţi se gândesc să mai bage un lemn pe sobă sau să se apropie mai tare de calorifer, la remiza de pompieri din comuna bistriţeană Livezile, agitaţie mare. Câţiva copilaşi zgribuliţi de frig întind şi rulează furtunuri, ascultă îndemnurile şefului şi din când în când se mai odihnesc pe unde apucă.

Cristina, Diana, Alexandra, Crista, Andreea, Denisa, Amalia, Daniel, Cristi, Darius, un alt Cristi şi Robert sunt "pepiniera" de pompieri voluntari, crescuţi la "umbra" unui pompier voluntar senior, Nicolae Silaşi. Aceştia se întâlnesc o dată pe săptămână şi departe de calculatoare, telefoane mobile de ultimă generaţie sau urmărirea programelor TV, aleg să fugă, să facă sport, să se mişte, dar cel mai important lucru - învaţă să lucreze ca o echipă, bine închegată, care are un singur scop, ca atunci când li se va cere să ştie cum să intervină, fără a-şi pune viaţa în pericol.

Activitatea începe "uşor", cu derularea de voie a unor furtunuri, grele de câteva kilograme, nu înainte ca şeful trupei să le dea ultimele indicaţii, astfel încât la finalul activităţii să plece acasă toţi teferi şi nevătămaţi.

„Prima dată vom realiza un dispozitiv, vom merge pe grupuri de o fată şi un băiat, cu rolă dublă peste obstacole şi pe urmă executăm luarea dispozitivului de jos, exact cum am făcut la maşină”, le spune Nicolae Silaşi micilor pompieri.

"Eu am venit aici să învăţ ca să fiu o pompieriţă"

La exerciţiu participă deopotrivă fete şi băieţi, printre care se remarcă o fată, Crista. În vârstă de 12 ani, aceasta spune că nu doreşte să se lase mai prejos şi vrea să le arate băieţilor că şi fetele sunt în stare să ţină pasul cu ei, în această nobilă misiune de a salva bunuri şi vieţi de oameni.

„Eu am venit aici să învăţ ca să fiu o pompieriţă, ca să salvăm bunurile oamenilor şi să fim pregătiţi pentru orice. Nu prea e o meserie de fete, dar