”Când vorbim de manufacturing ne referim la întreaga industrie pe care o considerăm motorul creșterii economice, inima întregii economii din România, ca de altfel în întreaga Europă. Din sectorul manufacturier iau naștere câștigurile care reprezintă baza creșterii bunăstării întregului sistem economic, în mod direct fiind nivelul și variațiile productivității manufacturiere de obicei mai mare decât în celelalte sectoare. Iar în mod indirect manufactura este sursă de cunoaștere atât pentru că, cu ajutorul lor, este efectuată majoritatea cercetării de bază și aplicată, cât și pentru că face, produce, propune îmbunătățiri și avansează soluții în procese și în produse”, a declarat, joi, președintele Confindustria România, Mauro Maria Angelini, în deschiderea Forumului economic „Both Worlds: Finance&Manufacturing at a Glance”.

El a spus că în ultimii 50 de ani multe națiuni au crescut din punct de vedere industrial atât ca număr de întreprinderi cât și ca operatori ocupați, printre acestea fiind Italia și România. ”În primul rând, în cazul Italiei a fost vorba de un proces îndeplinit într-o economie de piață și bineînțeles ținând cont de existența unei importante țări statale, așadar, într-o formă cu precădere spontană. În cazul României a fost vorba de o anumită forțare hotărâtă pe plan politic pentru a industrializa o națiune care era cu precădere rurală, însă să le lăsăm istoricilor această sarcină de a analiza punctele pro și contra. O capacitate industrială modernă este cu siguranță o bogăție, suntem siguri de asta. Procesele postindustriale sau de dezindustrializare nu aduc bunăstare și avantaje generalizate, ci aduc șomaj. Fără o bază manufacturieră vitală societățile tind să se împartă. Manufacturierul are un rol crucial în a menține într-o națiune stabilitatea democrației prin posibilitatea de dialogare între clasele sociale și posibilitatea de autoreal