Nicio legătură cu bestsellerul american scris de medicul chirurg Atul Gawande şi nici cu serialul cu acelaşi nume al realizatorului Ryan Murphy. Un mic copy-paste al titlului nu chiar întâmplător, pentru că teritoriul în care se desfăşoară acţiunea celor două opere, lumea medicală, ne aminteşte că societatea românească ar avea mare nevoie de un tratament chirurgical sever, pentru a opri dezastrul economic şi moral care se adânceşte pe zi ce trece. Tratament care nu poate începe (o zic fără niciun fel de plăcere) decât cu stabilirea şi pedepsirea celor vinovaţi pentru situaţia în care ne aflăm.

În articolul de săptămâna trecută, înşiram un lung număr de foşti sau actuali demnitari ai statului român, aflaţi în mare deranj cu justiţia, unii cu urmărirea penală începută, unii în diverse faze de judecată şi alţii ispăşind pedepse de închisoare cu executare. Discut des pe această temă cu prietenul şi cumnatul meu, doctorul Cristian Radu Popescu. El, mai exuberant, e convins că toţi vor intra la puşcărie. Eu, mai precaut şi mai „ros” în ale politicii, încerc să-l temperez, explicându-i că lucrurile nu trebuie văzute numai în alb şi negru, că sunt o mulţime de factori care pot influenţa etc., etc. Recunosc însă că evenimentele din ultima perioadă nu fac decât să-i dea dreptate; şi nu ştiu dacă este doar meritul justiţiei, cât, mai ales, o dovadă clară că avem o clasă politică mizerabilă.

Am privit întotdeauna cu mirare apetitul multor politicieni pentru un comportament pe muchie de cuţit, pentru mersul pe marginea prăpastiei. M-am întrebat dacă este vorba de lăcomie sau de prostie, sau, mai bine zis, cât este lăcomie şi cât prostie. Concluzia este că raportul variază de la subiect la subiect, totul pe fondul lipsei unui minim instinct de conservare. Democraţia ameţită de după 1990 şi o anumită genă a na-ţiei ne-au făcut să credem că legea e facultativă şi că f