Întrucât constat că-mi vorbești ”la per tu”, îți voi vorbi și eu la fel, în virtutea principiului conform căruia cum te porți cu mine așa mă port cu tine și a faptului că nu am niciun motiv să folosesc pluralul politeții, câtă vreme nu ești de vârsta mamei mele.
Așadar, Donald dragă (mă simt ca-n desene animate), îți reamintesc pe această cale că, în data de 17 septembrie a.c., am trimis către SGU Ploiești, firma al cărei director ești, o solicitare în baza Legii 544, prin care ceream copia unui contract între SGU și o firmă privată. La acel moment, mi-ai răspuns cu tupeu că SGU nu e instituție publică și că nu-mi poți da o copie după contract, decât dacă firma privată respectivă îți dă voie să faci asta.
Ca să nu creadă publicul cititor că aberez, citez din răspunsul oficial pe care mi l-ai trimis: ”prin forma de organizare și activitatea sa, societatea noastră nu se înscrie în categoria instituțiilor publice sau autorităților publice, ci este o societate de utilitate publică. (…) Pe cale de consecință nu vă putem pune la dispoziție contractul de prestări servicii menționat în solicitarea dvs. decât cu acordul partenerilor noștri”. Precizez, tot pentru publicul cititor, că acolo unde am pus puncte de suspensie îmi invocai legea privind combaterea concurenței neloiale, mai exact, un articol despre secretul comercial.
Măi, Donald (mac, mac, iartă-mă, dar nu mă pot abține!), așa cum te-am înștiințat încă de a doua zi, legea în virtutea căreia am cerut contractul obligă inclusiv societățile comerciale deținute de autoritățile publice, așa cum e cazul SGU Ploiești, să pună la dispoziția cetățenilor date de interes public, la fel ca orice altă instituție sau autoritate publică. După ce te-am amenințat că-ți fac plângere penală, ai răspuns unor întrebări pe care ți le-am adresat în legătură cu acel contract, dar continui să refuzi să pui la dispoziție o
