Scris de S.P.D. - „Deci ăsta-i Raiul și ăsta-i Iadul. Și între ele ce e? Purgatoriul? Ce e ăla?” Este exact zona în care se află personajele ce-și pun aceste întrebări, un teritoriu delicat, periculos, al reflecțiilor despre viață, vinovăție, încredere în omul de lângă tine. În această seară de vineri, Teatrul Maghiar din Timișoara dă la iveală, în premieră, o „Afacere murdară” cu doi asasini plătiți și un „furios” dramaturg britanic de premiu Nobel.

Ben ( Asztalos Géza) și Gus (Kocsárdi Levente), doi ucigași cu simbrie într-o cameră de hotel, înaintea ultimei lor misiuni. Ceea ce Harold Pinter scrisese ca o parodie teatrală la filmele cu gangsteri în vogă la finalul anilor ’50, „Chelnerul mut”, devine în epilogul propus de dramaturgul Gyulay Eszter, care își asumă și regia spectacolului, un reflexiv proces de conștiință, o ultimă încercare de a salva, fie și pentru un singur, damnat, suflet, umanitatea. Din apăsarea celor patru pereți fără fereastră, între care așteptarea revarsă o tensiune stridentă, franjurată de mici debușeuri comice, frânturi de conversații mărunte frizând absurdul, se iscă, aproape nedorit, întrutotul incomod, un sâmbure de umanitate, amar, tare, adevărat. În jurul lui se coc sentimentul de vinovăție, provocat de amintirea unei fete ucise, care le apare amândurora în vis – iar apariția ei fulgurantă, în interpretarea coregrafei Baczó Tünde, este, fără dubiu, cel mai bine articulat moment al spectacolului, un contrapunct de efect – tulburându-i vulnerabilități tăinuite, momente cruciale din viață, moartea tatălui unuia dintre ei sau singurul moment de eroism al celuilalt. Relația dintre cei doi se contruiește din rutina cafelei în camere mizere de hotel, mici tabieturi, un strop de candoare, pasiunea unuia pentru desene animate și evadarea în alcool a celuilalt, un joc de șah, o camaraderie veche, tocită. Și, peste toate, simptome ale neînc