Subiectul principal este şi trebuie să rămână pentru multă vreme de acum încolo abuzul comis de premierul Victor Ponta cu ajutorul subalternului său de la Parchetul General, Tiberiu Niţu, împotriva justiţiei independente. Executarea brutală a procurorului Lucian Papici a spulberat orice iluzie: guvernul Ponta este inamicul declarat al statului de drept. Nimic esenţial nu s-a schimbat după ororile din vara lui 2012. S-a temporizat procesul de restauraţie în justiţie, s-au păstrat o vreme nişte aparenţe, dar asaltul s-a reluat în forţă când noua putere a dorit să facă linişte. Avem de-a face cu un guvern, să ne amintim, de extracţie penală. A rezultat după revoluţia borfaşilor şi se comportă ca atare. Preşedintele Traian Băsescu nu avea cum să rămână impasibil, cu tot acordul de coabitare. Şi totuşi, a comis o gafă.

Nu a greşit că a reacţionat, că a taxat corect ieşirea lui Victor Ponta sau că a folosit termeni duri acuzându-i pe Ponta, Cazanciuc şi Niţu că „au compromis România“. Are dreptate, a radiografiat perfect amploarea dezastrului, deşi va trebui să-i temperăm puţin elanul. Victor Ponta nu putea „intra cu bocancii“ în justiţie, cum îi reproşează, dacă nu-l ajută să se lege la şireturi, semnând cu mâna sa instalarea bocancului Niţu la Parchetul General, deşi toată lumea vedea că, în calitate de procuror, e mai rău ca o cizmă. Dar asta-i deja istorie, din păcate prezentul confirmă cele mai sumbre previziuni. Sub Niţu şi Ponta, justiţia s-a prăbuşit.

Una peste alta, şeful statului şi-a făcut datoria de a apăra interesul public, chiar dacă asta a însemnat să iasă temporar din strâmtoarea cămăşii de forţă numită „acordul de coabitare“. În definitiv, o mai făcuse şi în trecut, cu argumentul la fel de corect că nici un acord nu-i poate impune să abdice de la datoria sa principală, aceea de a servi interesul public.

Traian Băsescu a comis însă o e