Adi Cusin (1941- 2008), poet. Studii liceale şi universitar – filologice la Iaşi. Stabilit ulterior la Bucureşti, s-a întors în oraşul sufletului său în repetate rânduri, ultima dată, pentru a fi înmormântat, după cum însuşi ceruse cu limbă de moarte. A fost secretar literar la Teatrul de Copii şi Tineret (1967-1972), redactor la revista „Flacăra” (1976-1980), comentator-publicist la „Redacţia publicaţiilor pentru străinătate” (1980-2008). A debutat editorial în anul 1968, cu volumul „A fi”. Alte cărţi publicate: “Umbra punţilor” (1970), “Starea a treia” (1974), “Ţara somnului” (1994).

Prin 1957-1958, Adi Cusin debuta în presa literară, odată cu o pleiadă de iluştri poeţi moldavi din a doua jumătate a secolului trecut: Mihai Ursachi, Dan Laurenţiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu… Cărora acum instituţiile de cultură şi administraţia publică din Iaşi ştiu să le cultive memoria. Şi să le facă opera cunoscută generaţiilor de azi. Sunt câţiva ani de când versurile poeţilor ieşeni răsună sub teiul lui Eminescu din Copou, câte o oră întreagă, de două ori pe zi, vară de vară, dar şi în alte anotimpuri (între 11 şi 24 martie, anul acesta, de exemplu), în ample stagiuni de artă poetică şi actoricească. Pentru cine are urechi de auzit şi suflet de însufleţit. Plus că poeziile sunt tipărite pe panouri publicitare, alături de fotografia autorului şi câteva date bio-bibliografice (foto), totul pentru ca informaţia despre poeţii ieşeni să ajungă la public în forma ei esenţială, panourile fiind expuse în locurile cele mai frecventate de către vizitatorii parcului. La ei! La noi? O să spuneţi că noi nu avem Copou, că Nichita nu are tei şi nici măcar un castan la Ploieşti şi că, la noi, Casa de Cultură are alte griji, iar municipalitatea se ocupă de chestii cu mult mai serioase decât a pune plăci de patefon cu recitare de poezie prin parcuri…

Pentru cronica de azi am