Acest articol nu se referă la contribuabilii corecţi din România. Acest articol nu se referă la oamenii de afaceri care au un model inovator de business. Acest articol nu este relevant pentru cei care suportă toată oboseala fiscală din România şi totuşi continuă să creadă în investitii, în antreprenoriat. Nu este pentru cei care continuă să gândească afacerea în contextul integrat al economiei. Nu este pentru cei care cred în România. Nu este pentru cei care gândesc sustenabil, pentru oamenii de afaceri cu viziune.

Analiza trebuie citită doar de către cei care nu-şi plătesc impozitele şi taxele. Este pentru cei care folosesc muncă la negru. Este pentru cei care fac evaziune. Pentru întreprinzătorii pe bani publici, pentru cei care căpuşează instituţiile publice şi acum se plâng de reducerea risipei în acest domeniu. Pentru cei care nu gândesc un model raţional de business, care uită că evoluţia companiei influenţează şi este influenţată de evoluţia economiei. Analiza trebuie citită cu mare atenţie de către cei care clamează seriozitate doar dintr-o singură parte. Este pentru cei care cer fără să dea, pentru cei care solicită fără a contribui, pentru cei care se dovedesc cei mai fervenţi apărători ai reducerii şoc a fiscalităţii, dar uită să-şi achite obligaţiile fiscale. Analiza se adresează celor care aruncă în faţă motivul menţinerii/creării de locuri de muncă pentru a nu-şi achita obligaţiile fiscale.

În limita spaţiului fiscal avut la dispoziţie, am fost corecţi faţă de mediul de afaceri. Am făcut eforturi pentru identificarea corectă şi plata arieratelor, ne-am împrumutat mai mult în străinătate pentru a stimula băncile să crediteze companiile autohtone şi pentru a reduce efectul de crowding out (reducerea investiţiilor private din cauza menţinerii dobânzilor ridicate ca urmare a cererii de credit guvernamental în creştere) şi am acordat plăţi