De zeci de ani, suporterii echipelor de fotbal Tottenham Hotspur (Anglia) şi Ajax Amsterdam (Olanda) îşi asumă o identitate evreiască, deşi cluburile nu au o astfel de origine. Jurnaliştii de la Der Spiegel au investigat cele două cazuri şi au ajuns la concluzia că nu toţi sunt de acord cu asta.
“Armata Yid”
A devenit o obişnuinţă ca la meciurile de acasă, pe stadionul White Hart Lane să răsune încurajările: “Yid Army” şi “Yiddo, Yiddo”. Federaţia Engleză de Fotbal pare să se fi săturat de acestea şi, la începutul lunii septembrie, a anunţat clubul londonez că va interzice aceste lozinci la meciurile de fotbal. “Cuvântul Yid este o jignire pentru comunitatea evreiască, iar folosirea ei va reprezenta un delict”, a sunat comunicatul federaţiei, chiar dacă fanii lui Tottenham se mândresc cu identitatea evreiască şi nu consideră cuvântul ca fiind ofensator. În replică, la partida cu Chelsea, fanii lui Spurs au strigat în mod repetat: “We sing what we want” (Noi cântam ce vrem).
“Cântecele unei peluze nu pot fi interzise. Folosirea cuvântului “Yid” nu are legătură cu antisemitismul. Noi cântăm asta cu mândrie, ca semn al identităţii noastre”, spune Jason Mariner, abonat de zeci de ani la meciurile de pe White Hart Lane. Steagul Israelului este o prezenţă obişnuită la meciurile lui Tottenham.
“Super evrei”
Acelaşi fenomen se regăseşte şi la cea mai titrată echipă a Olandei, Ajax Amsterdam. Fanii îşi intitulează clubul şi se intitulează ca fiind “Super evrei”. La meciurile de pe teren propriu nu lipseşte sloganul: “Cine nu sare, nu este evreu”. Mai mulţi fani olandezi şi-au tatuat Steaua lui David. “Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care Spurs şi Ajax nu sunt cluburi evreieşti. Numărul fanilor evrei ai celor două echipe nu depăşeşte media. Totuşi, de unde această simbolistică evreiască?”, se întreabă cei de la Der Spiege
