Am venit în San Francisco pentru o conferinţă de hematologie. Oraşul este deosebit, cu un relief spectaculos ce susţine un mozaic de oameni interesanţi, poduri faimoase, clădiri cu conotaţii erotice (vezi Coit Tower, monument ridicat de o bogătaşă cu pasiune pentru pompieri), închisoarea Alcatraz, străzi în pantă şi mijloace de transport ieşite din comun.

Oraşul încă foloseşte vechile tramvaiuri, recondiţionate, construite prin anii `30-`40, cu un aer romantic şi un zgomot îndrăgit.

Vagoanele sunt cele originale, fiecare cu povestea sa afişată în interior - când a fost construit, ce oraş din SUA a deservit şi între ce ani, când a fost cumpărat de San Francisco. Eu am mers cu un tramvai construit în 1940, care a deservit oraşul Philadelphia. Mi-a plăcut mult ideea, parcă am călătorit un pic în timp, imaginându-mi oamenii care au mers cu acel tramvai, cum erau îmbrăcaţi, ce fel de ceasuri purtau, cum citeau ziarele din hârtie. Cum au sărbătorit sfârşitul războiului agăţaţi de tramvai.

Câte vieţi s-au grăbit în acel tramvai, spre fericire sau nenoroc!

Uitându-mă pe fereastra tramvaiului am zărit alt mijloc de transport neobişnuit. O maşina cu o mustaţă mare roz agăţată de radiatorul din faţă. Am crezut că e doar vreun excentric căruia îi plac mustăţile roz. Dar puţin mai încolo, altă maşina, un SUV, cu mustaţă mare roz pe radiator. Trecând pe lângă mustaţa roz, un taximetrist a claxonat şi a făcut semne obscene. Măi să fie, care e treaba cu mustaţa roz?

La hotel am întrebat la concierge. Nu a prea vrut să îmi dea detalii despre mustaţa roz, a spus ceva scurt cum că e un sistem nou de transport în comun pe scară mică. Faptul că cel de la concierge părea că nu vrea să dea detalii mi-a aprins şi mai mult curiozitatea. Aşa că am întrebat un localnic.

Mustaţa roz este un concept nou. O idee deşteaptă de business, rezultată di