Parisul de la cumpăna secolelor XIX şi XX a cunoscut o apropiere fără precedent a scriitorilor de medici, datorită deschiderii umaniste a filosofiei bolii. Frecventarea de către scriitori a unor cursuri de facultate ca acelea ţinute de Charcot la Salpêtrière era un fapt notoriu. Dintre cei care, având prieteni doctori, au găsit în discuţiile saloanelor pe care le frecventau subiecte semnificative privind tematica morală a fost şi Paul Bourget. Acesta a căutat evidenţierea dilemelor morale peste tot în viaţă. Culegerea de nuvele Le coeur et le métier (Inima şi meseria) reuneşte problemele morale care apar în diverse profesiuni; multe şi pline de consecinţe se ivesc în faţa celor care practică medicina. De aceea, prima nuvelă din culegere se referă la un caz de conştiinţă. La un dineu monden, scriitorul se află alături de un medic, profesor universitar, care îi povesteşte un caz din tinereţea carierei sale. Însărcinat de marele Trousseau să trateze un bolnav grav din provincie, locuieşte câteva zile în castelul acestuia. Aici, întâlneşte pe medicul său de familie, care-i relatează că lumea vorbeşte despre o legătură adulteră a contesei, soţia muribundului, care, înşelându-l cu cel mai bun prieten, adaugă la cei trei copii ai săi unul din flori. Soţul nu a aflat de infidelitatea soţiei decât pe patul de moarte. Reacţia sa este violentă, cerându-i soţiei să indice care copil nu este al lui. Cum soţia refuză, se răzbună chemându-şi fiii la căpătâi pentru a da în vileag trădarea mamei lor, dezonorând-o. Aici intervine dilema. Cum bolnavul mai avea puţin de trăit, tragedia ar fi fost evitată dacă pacientul său ar fi murit înainte să vină fiii săi. Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă medicul ar fi renunţat la orice acţiune terapeutică, grăbind sfârşitul şi salvând mama celor patru fii de la insuportabila umilinţă. El decide însă că principala datorie este de a acţiona m