O necesară explicaţie despre cum stau lucrurile cu noi, oamenii prezentului.
Eu sînt Actualul. Sînt un om ocupat şi activ. Om de afaceri şi investitor în fotbal. Totuşi, mi-am rupt cîteva minute din şedinţa de bord ca să vă explic cîte ceva. Aţi înţeles bine, eu sînt Actualul. Puteţi să îmi spuneţi şi Ionuţ. Sau Mihai, sau Laurenţiu. Eu sînt tot ce nu este el. Pentru că el este Fostul. Puteţi să îi spuneţi şi Cornel. Sau Tudorel. Sau Ladislau. Nu contează, el este Fostul. Fosta Glorie, cum s-a nărăvit să i se spună. Cu nume şi pronume. Pardon, şi prenume. Nu săriţi aşa, că am şi gramatică în portofoliu. Deşi e un moft. Nu ajută la nimic. Contează ce ai în portofel, nu în portofoliu. În schimb, el ţine la chestiile astea. Tradiţie, memorie, istorie, geografie, gramatică. Recunoştinţă, respect. Deci sentimente. Lucruri inutile.
Dacă eu îmi pierdeam vremea cu aşa ceva nu mai ajungeam niciodată să conduc. Afaceri, oameni. Să le dau o pîine de mîncat unor amărîţi care nu ştiu decît să fie nemulţumiţi. Lefegii rupţi în coate care suspină după te miri ce. Nu ştiu decît să cîrîie împotriva mea şi să plîngă după tinereţea rătăcită în alte vremuri. Auzi, dom’le, au nostalgii! Şi insomnii. Sună ziariştii în crucea nopţii ca să se confeseze. În timp ce eu îmi încarc bateriile şi notebook-ul pentru o nouă zi de muncă, el îşi plînge de milă, se psihanalizează. Am zis bine, nu? V-am spus eu că dacă vreau sînt cult, ce aveţi impresia că doar Fostul a auzit de Freud? El, care fumează ţigări de foi şi arde gazul. Toţi foştii sînt o apă şi-un pămînt. Bătrîni şi demodaţi. Bolnavi şi fuduli. Decrepiţi. Cuvîntul ăsta l-am învăţat ieri la un brifing cu un mahăr din marketing. Aşa că să mă mai lase cu oftaturile lui Fostul ăsta. Că dacă îi zici să intre pe skype de pe tabletă, înţelege că trebuie să-şi ia medicamentul doar după ce a dat sumarul de urină pentru analize.
D