Satul Dupa Deal, din comuna dâmboviţeană Pietrari, este unul foarte “pitoresc”, aşa cum numai în poveştile lui Creangă mai găseşti, însă, la fel ca acolo, modernizarea întârzie să apară. Lipsa banilor, dar mai ales incompetenţa autorităţilor lasă sate întregi fără drumuri, apă sau lumină. Este şi cazul satului După Deal, din comuna Pietrari, judeţul Dâmbo-viţa. 80 de familii stau rupte de restul comunei, iar aproape 30 de elevi au de mers prin noroaie, în fiecare zi, peste 4 kilometri ca să poată ajunge la şcoală. De fiecare dată pleacă la ei cu schimburi, pentru a nu se murdări. În satul După Deal nu există o şcoală, iar copiii care vor să continue calea învăţăturii trebuie să meargă la şcoală în comuna învecinată, Bărbuleţu, care se află la 4 km distanţă. Satul însă nu este pe nicio rută de transport în comun, nu există autobuz sau microbuz care să aibă traseu pe acolo. Copii, batrâni, tineri, dacă vor să meargă la doctor, la farmacie, sau la şcoală, trebuie sa facă acest traseu pe jos. Imaginaţi-vă dimineaţa, când încă este întuneric afară, aceste mogâl-deţe de copii merg la şcoală, pe frig şi prin noroaie. Traseul lor e deja o luptă, fiind o adevartă provocare să mergi pe străzile, mai bine zis, pe uliţele pline de noroi. Dacă primăvara şi vara e mai simplu, toamna şi iarna, când plouă şi ninge, drumul devine un traseu de coşmar. Prin noroaie şi alergaţi de câinii care latră, aşa ajung aceşti copii la şcoală. Acolo îşi schimbă cizmele de cauciuc, pline de noroi, cu încălţări curate, pentru că este imposibil să intre toţi aşa în clasă. După ore, îi aşteaptă acelaşi traseu înapoi spre casă. De multe ori şi-ar dori să renunţe şi să se odihnească, dar au ambiţia de a reuşi în viaţă, pentru a deveni persoane cu o slujbă bună. Zilele acestea au fost de coşmar: “Este de strigat la cer ce este aici la noi, dar degeaba, nimeni nu ne aude. Nici gând să se facă drumul şi la