Sintagma asta prostească și devenită mantră pentru poporul supărat se dovedește mai adevărată ca oricând. Gura “păcătosului” adevăr grăiește.

De ani de zile, persoane de diferite categorii iau drept adevăr absolut ceea ce se proferează pe la un anumit post de televiziune, autointitulat salvatorul națiunii. Nu contează că respectivul post pute de la o poștă a politizare, jocuri de interes, manipulare grosolană sau personaje care recită ceea ce li se dictează înainte de emisiuni. Lumea se uită. Românul a luat și ia în continuare de bune toate inepțiile și nu se poate lipsi de lumina acestui post care dă tonul. Postul în cauză a făcut jocurile, determinând pe săracii (de duh) români să voteze cu toate membrele din dotare ce și pe cine li s-a indicat cu emfază patriotică, în spatele căreia zace putreziciunea morală.

În ultimii patru ani, am văzut și am cunoscut oameni absolut spălați pe creier care nu mai gândeau decât ceea ce li se dicta la televizor de către așa-zișii jurnaliști, mai curați decât Papa, mai moraliști decât un sectant, mai bolnavi decât un criminal în serie. Una peste alta, mai periculoși decât oricine. Paradoxal, dintre acești oameni îndobitociți de către aceste personaje numite generic jurnaliști, îndobitocite la rândul lor de către alte personaje veroase, numai bune de Curtea miracolelor, nu toți erau oameni neinstruiți, din sate uitate de lume și fără posibilitatea unei percepții mai largi. Atracția manifestată de acest post nefast i-a transformat ușor, ușor, în niște zombi care au ieșit la vot, călcându-se în picioare.

Se tot dă vina pe clasa politică, pentru toate relele României. Foarte posibil… adevărat… clasa politică nu este străină de tot ce s-a întâmplat și se întâmplă. Dar la ea se adaugă clasa celor numiți jurnaliști, care pătează iremediabil o meserie de onoare, nefiind altceva decât niște caractere infecte, prostituate