„Şimleul e dăruit din partea lui Dumnezeu cu tot felul de daruri. Are o poziţie romantică, iar hotarul îi este cât se poate de roditor. Oraşul se întinde sub poalele Măgurei, care se ridică în partea de meazănoapte până la o înălţime de peste 500 m., fiind acoperită cu vii şi pomet în partea dinspre oraş". Aşa era descris al doilea oraş al judeţului în „Schiţa Monografică a Sălagiului" din 1908.

Mai prozaic, Şimleu Silvaniei este al doilea oraş ca mărime din judeţul Sălaj, situat la o jumătate de oră de mers cu maşina de Zalău. Cu o populaţie de 13.200 de louitori, oraşul este atestat documentar din 1251.

Istoria medievală a Şimleului este strâns legată de cea a familiei princiare Báthory. Trebuie făcută distincţie între cele două ramuri ale familiei Báthory. Prima ramură îl are ca protagonist pe Ştefan Báthory I de Ecsed, cel care s-a aflat sub comanda regelui Matia Corvin şi care a ajuns guvernator al Transilvaniei în 1479. Statuia sa apare alături de alţi trei generali ai regelui, în ansamblul monumental Matia Corvin de la Cluj.

Cealaltă ramură este cea a Báthoreştilor de Şimleu, cea care a dat mai mulţi voievozi sau principi ai Transilvaniei, dar mai cu seamă pe ilustrul Ştefan Báthory, rege al Poloniei şi Lituaniei.

La Şimleu Silvaniei au existat două cetăţi. Prima şi cea mai veche este localizată pe Măgura Şimleului. A avut un rol preponderent militar fiind amplasată strategic. Cea de a doua cetate este cea ale cărei ruine se mai păstrează şi astăzi în centrul oraşului. Cetatea Şimleului a intrat în posesia familiei Báthory în 1351 şi a devenit reşedinţa prinţilor ardeleni ai familiei. Cel care avea să aducă faimă numelui Báthory în întreaga Europă a fost Ştefan Báthory II de Şimleu, care între 1575-1586 a fost regele Poloniei şi Lituaniei şi care s-a născut chiar între zidurile cetăţii familiei sale din Şimleu. Astfel, oraşul sălăjean