Acesta era titlul unui text scris de dr. Ruxandra Nico­les­cu şi publicat în aceeaşi ru­brică, acum 9 ani.

Textul po­menea de Sf. Francisc din Assisi, sfântul catolic a cărui dragoste pentru Dumnezeu şi pentru toate fiinţele create de El era aşa de mare, încât în preaj­ma lui se îmbunau pe loc cele mai sălbatice creaturi. Le câştiga încrederea deopotrivă oa­me­nilor sau fiarelor. Reuşea să-i înfrăţească zdrobind ba­rie­re ne­văzute, prin bunătate şi în­ţelep­ciune. Aşa de mare a fost exemplul dat semenilor săi, încât acum, în vremurile mo­der­ne, ziua de 4 octombrie es­te nu numai marea sărbă­toa­re a catolicilor prin venerarea Sf. Francisc, ci a devenit şi Zi­ua Mondială a Animalelor. În această zi ar trebui ca oamenii să-şi arate bunătatea şi bună­voinţa cu care i-a înzestrat în­suşi Dumnezeu. Ar trebui ca adăposturile cu animale să-şi deschidă larg porţile, iar oa­menii să-şi arate cu-adevărat sentimentele: să-şi ducă copiii cu braţele încăr­cate cu mici daruri pentru frăţiorii necu­vân­tători. Nu e greu să cum­peri câteva cutii cu mâncare sau un sac cu boabe sau o pă­tură şi să le dăruieşti. Da, nu con­tenesc să cred că, de mici, copiii trebuie educaţi să iu­beas­că animalele, astfel vor fi mai buni şi mai înţelegători. Înainte de a creşte corpul, tre­buie să fie for­mat sufletul, iar copilaşii de astăzi ar putea să înceapă chiar de mâine să înveţe cum să pri­vească şi - mai ales - cum să iubească o pisică, un căţel. Se pot face adopţii, iar cine nu ştie poate afla că un copil care creşte în casă cu o pisică sau cu un căţel va avea multe de în­văţat de la prietenii lui necu­vântători. Iată câteva exemple pe care ar putea să le urmeze şi... oamenii. În Argentina, o căţeluşă care fătase de curând 6 puiuţi, a auzit scâncetele unui copilaş proaspăt născut, abandonat de mama lui într-un tufiş. Patrupedul a apucat cu grijă copilul şi l-a dus în cul­cuşul să