Sfanta Masă din lemn construită pe trunchiul unui gorun Credincioşii care doresc să se apropie câteva momente de tainele Bisericii au duminică ocazia rarisimă să vadă, cu ocazia resfinţirii Bisericii “Sf. Ioan Botezătorul” de la Chiţcani, piciorul de lemn al Sfintei Mese în care se află moaştele sfinţilor.

Faţă de bisericile de piatră şi cărămidă, realizate în târgurile de altădată, în zona de munte exista tradiţia ca Sfânta Masă, adică masa din Altar, pe care preotul oficiază Sfânta Euharistie, să fie construită pe un trunchi de esenţă tare, de obicei de gorun. Se alegea un trunchi sănătos, cu rădăcini puternice, pentru că acestea constituiau “fundaţia” Sfintei Mese, întrucât gorunul era retezat, de regulă, la cel puţin 50 cm de sol şi servea ca bază pentru construcţia Sfintei Mese, la care se utilizau dulapi groşi din aceeaşi esenţă tare. Aceştia erau prinşi cu cuie de lemn de tulpina gorunului. Pentru ca opera meşterilor lemnari să poată servi la oficierea jertfei euharistice, episcopul locului trebuia să fixeze în piciorul Sfintei Mese moaştele sfinţilor, făcând găuri cu sfrederul. Pregătirile pentru resfinţirea lăcaşului de la Chiţcani au revelat celor prezenţi măiestria meşterilor populari şi evlavia credicioşilor care au săpat cu multă pioşenie îm piciorul Mesei şi au introdus fragmente ceruite din moaştele sfinţilor, pe care le-au acoperit cu dopuri de lemn. Duminică putem lăsa dionisiacile spectacole focşănene şi să mergem la Chiţcani pentru a ne întâlni cu moaştele sfinţilor şi a uita pentru câteva ceasuri de mugetul păgân al zeului Bachus. Deşi ne dăm creştini când e vorba de clamarea unei identităţi religioase, în realitate risipim sute de mii de euro pentru a pune în scenă un spectacol alegoric cu un zeu păgân, dar nu suntem în stare să păstrăm pentru generaţiile viitoare aceste biserici de lemn, în care fiecare scândură şi nod din lemn are poveste