Băieţii ar trebui să construiască turnuri din cuburi, iar fetele ar trebui să se joace cu păpuşile. Încadrarea copiilor în roluri stereotipice pare depăşită şi demodată, însă există încă mulţi părinţi care gândesc aşa. De unde vine această idee preconcepută privind rolurile?

Oare de ce toţi copiii, de la bun început, sunt încadraţi în astfel de roluri? Oare fetele s-ar transforma în meşterul priceput dacă ar primi unelte de plastic? Da, cu siguranţă! Nimeni nu spune că o femeie nu poate învăţa să repare maşini sau să proiecteze zgârie-nori. Fără îndoială, creierul masculin şi cel feminin funcţionează diferit, însă conştientizarea acestui fapt este în avantajul ştiinţei!

Reprezentanții Centrului de ştiinţe Copernic din Varșovia, Polonia au ajuns la concluzia că băieţii sunt atraşi de procesul de meşterit în sine. Pe de altă parte, fetele trebuie să ştie care este scopul întregii acţiuni: ce destinaţie va avea clădirea, cine va beneficia de pe urma construirii noului pod şi de ce anume trebuie să proiectăm un drum aici şi nu altundeva?

Nimeni nu poate intui ce meserii vor avea căutare peste 10 sau 20 de ani. Marile corporaţii internaţionale încearcă să anticipeze viitorul, dar nu reuşesc să vadă mai departe de cinci sau şapte ani, în cel mai bun caz. Astfel, ne confruntăm cu o întrebare esenţială: cum să ne educăm copiii în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru viitoarele cariere?

"Punând accent pe „competenţe şi abilităţi” care vor rezista în timp, instrumente care vor supravieţui în faţa tendinţelor schimbătoare de pe piaţa muncii. Mă refer aici la competenţe practice, cum ar fi limbi străine sau matematică, dar şi la abilităţi sociale, cum ar fi spiritul de echipă, comunicarea şi gândirea critică. Aşa ceva nu se predă la şcoală! De ce nu?", a declarat Robert Firmhofer, CEO, Centrul de ştiinţe Copernic din Varşovia, pentru blogul regiona