- Politicienii şi mass-media românească abordează problema Roşiei Montane din punct de vedere exclusiv economic şi ecologic - aurul şi cianurile - ignorând că adevărata valoare a locului este istoria: minele dacice (de­venite apoi romane), luptele pentru identitate naţio­nală purtate de Horia şi Iancu, bogăţia folclorică şi etnografică extraordinară. Vă puteţi imagina că o altă ţară europeană ar accepta ca un asemenea tezaur istoric să fie dinamitat pentru "un pumn de arginţi"?

- Pentru a avea o bază de discuţie, ar trebui ca România şi românii să-şi preţuiască istoria şi cultura, iar pentru aceas­ta, ar trebui s-o cunoască şi să fie educaţi s-o preţu­iască. Or, realitatea este că nici guvernele României, nici ma­­joritatea covârşitoare a românilor "recenţi" nu mai ma­ni­festă interes sau respect pentru istoria şi cultura ţării noas­tre, ci cel mult pentru echipa naţională de fotbal. Exem­­­plele abundă, dar ne vom opri doar la câteva, în­ce­pând cu refuzul autorităţilor locale din Roşia Montană şi din judeţul Alba de a face demersurile necesare pentru înscri­erea zonei în pa­tri­moniul UNESCO. Iar faptul că pu­terea locală este aleasă prin vot liber de cetăţeni ne duce la concluzia logică şi tristă că nici măcar pe localnici nu-i in­teresează moş­te­nirea is­to­rică, aşa cum nu-i interesează nici mutilarea pei­sa­jului. Toa­te acestea au o legătură profundă nu numai cu să­ră­cia din zonă, ci şi cu lipsa de educaţie şi de orizont cul­tural a popu­laţiei locale, ambele menţinute deliberat de po­liticienii care au nevoie de mase de manevră. Cine ştie? Poa­te că aurul din Apuseni a adus cu el acest blestem, căci pâ­nă şi romanii au cucerit Dacia pentru a pune stăpânire pe minele de aur.

Din relatările presei neaservite RMGC, se pare că elita politică a judeţului Alba este o anexă a Gabriel Resources, fiind legată de această companie printr-o reţea de in