Regizorul basarabean Igor Cobileanski, al cărui film „La limita de jos a cerului“ a fost lansat de curând în cinematografele româneşti, e convins că, deşi umorul e diferit la moldoveni, ruşi sau români, efectele lui sunt aceleaşi

Pe Igor Cobileanski (39 de ani) românii l-ar putea vedea cu uşurinţă ca pe un frate, deoarece, prin film, a construit o punte între ţara noastră şi Republica Moldova. La 17 ani devenea cel mai tânăr student al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din acea promoţie (1991-1995). După ce a urmat cărarea provocărilor în televiziune, s-a întors pe platourile de filmare şi, începând cu scurtmetrajul „Saşa, Grişa şi Ion“, cineastul l-a avut mereu în prim-plan pe actorul Sergiu Voloc, pe care-l numeşte „talisman norocos“. Igor Cobileanski a reuşit să creeze o lume în care personajele nu funcţionează după tipologie sau naţionalitate, ci după situaţii inspirate dintr-o societate dezechilibrată, un univers în care umorul negru nu ţine cont de graniţe. Din această lume a decupat până acum trei scurtmetraje, un film de televiziune şi a debutat în această toamnă pe marele ecran cu „La limita de jos a cerului“. Scurtmetrajele lui Igor Cobileanski au devenit mai întâi cunoscute, în România, datorită popularităţii pe care o căpătaseră pe YouTube. Iar în momentul în care au ajuns să fie proiectate în cadrul diferitelor festivaluri, cinefilii erau la curent cu umorul negru al cineastului basarabean.

„Weekend Adevărul“: Când aţi dat curs pasiunii pentru film?

Igor Cobileanski: Am îndrăgit zona asta, a cinema-ului, de mic. Prin ’88, am jucat într-un lungmetraj filmat la Moldova-Film. Cu toate că eram doar un puşti, încă de atunci mi-a plăcut cinematografia. Mi s-a părut foarte interesantă viaţa de cineast. Mai târziu am dat la facultate, în Bucureşti, şi mult mai târziu filmam primele trei scurtmetraje. Iar acum