A fost odată 4 octombrie 2003, când niște oameni au zis să fie ziua animalelor, chiar internațională. Ne-am zis că poate o zi pe an renunțăm să le omorâm sau să le dorim moartea, după care ne vedem de ura noastră. În această atmosferă de calm, am revăzut o declarație a Laurei Moagher, șefa Adăpostului de câini de la Bucov, după episodul în care o cățelușă, practic, s-a sinucis, sărind din țarcul în care se afla alături de alte femele și pui, în cel rezervat câinilor veterani și aflat gard în gard cu primul. Doamna a recunoscut că salturile astea nu pot fi controlate. În plus, ”orice animal își apără teritoriul” și ”atacă imediat, nu stă să se gândească”. Și, acum, frumos, cu citat: ”Astfel de situații se evit (sic!) cu fonduri foarte mari, dar care țineți cont că sunt tot banii populației, și construirea unor noi țarcuri. În primul rând trebuiesc țarcuri pentru mai puțini câini, să avem un număr limitat de câini, să punem separat femelele cu puii, acuma au țarcuri separate, dar gard în gard cu acești câini vechi, care ei își apără teritoriul”. Cum omul e un animal politic, își apără și el teritoriul. Așa că-și va admite incapacitatea de a gestiona corect o situație, niște resurse, imediat, de sărbătoarea sa preferată: Paștele cailor.

A fost odată 4 octombrie 2003, când niște oameni au zis să fie ziua animalelor, chiar internațională. Ne-am zis că poate o zi pe an renunțăm să le omorâm sau să le dorim moartea, după care ne vedem de ura noastră. În această atmosferă de calm, am revăzut o declarație a Laurei Moagher, șefa Adăpostului de câini de la Bucov, după episodul în care o cățelușă, practic, s-a sinucis, sărind din țarcul în care se afla alături de alte femele și pui, în cel rezervat câinilor veterani și aflat gard în gard cu primul. Doamna a recunoscut că salturile astea nu pot fi controlate. În plus, ”orice animal își apără teritoriul” și ”atacă