Bine, spre ruşinea mea, abia după ce mi-a atras atenţia soţul - fotograf şi m-am uitat pe poze am văzut cine mi-a fost coleg la Cursul de iniţiere în consumul şi degustarea Vinului din cadrul Festivalului Internaţional al Viei şi Vinului Bachus 2013. Acum că am aflat că am ceva în comun cu Alin Moldoveanu – interesul pentru vin- sunt cu atât mai bucuroasă că am participat, iar bucuriei mele i se adaugă mândria de a pleca de la curs cu informaţii interesante şi utile, dar şi cu o diplomă de absolvire.

Istvan Pentek, secretarul general al Organizaţiei Somelierilor din România, ne-a ghidat precum un gondolier pe canalele necunoscute şi misterioase ale vinului – mai mult decât un lichid dătător de senzaţii, adevărat concept analizabil prin prismele ştiinţelor exacte şi umaniste, un fel de piatră filozofală, căci de la spargerea moleculelor la transformarea divină a apei în vin, atenţia ne-a fost captată, iar inteligenţa motivată.

Desigur, paharele n-au fost goale, iar cele aproape două ore de curs au trecut sorbind din două vinuri albe şi unul roşu şi visând cu ochii deschişi la viile arse de Burebista, la vremea când mergeam, pionier fiind, „în practică“ la cules struguri, la dansul ielelor strivind strugurii în butoaie mari. Recunosc, îmi plac mai mult vinurile albe, iar vineri, dintre cele trei gustate, mi-a plăcut un Muscat Ottonel, demidulce, din 2012, produs de Rovinex.

De la Istvan Pentek am înţeles că vinul e ca un parfum, are arome primare, secundare şi terţiare, are miros de fructe, de ierburi, de lemn sau de dulceaţă şi, tot ca un parfum, spune ceva despre cel (pe) care îl consumă. Am aflat că sticlele cu vin trebuie ţinute la orizontală, pentru ca dopul de plută să rămână umed, căci prin uscare permite pătrunderea aerului în sticlă, trebuie ţinut la întuneric şi la temperaturi de 12-14 grade Celsius, condiţii pe care nu le-am