În problemele comunitare eficienţa e dată de managementul prin obiective, prin proiecte, sisteme de proiecte ce iau în vizor o deficienţă, o analizează din toate unghiurile şi o transformă într-o calitate, într-o atracţie.

Îmi vine în minte mulţimea garajelor provizorii răspândite pe teritoriul oraşului cu sau fără autorizaţie de construire. Sunt urâte, distrug spaţiul verde, nefuncţionale. Ocupă mai mult loc decât ar trebui, ca să nu mai spun că, de multe ori, omul îşi parchează maşina afară, iar garajul ţine loc de depozit, de atelier sau chiar... mustărie.

Să presupunem următoarele cifre. Găsim prin oraş, probabil, vreo 2000 garaje autorizate. Le înmulţim cu o chirie medie de 45 lei/lună. Rezultă 1,08 milioane lei/an. Mai sunt şi vreo 1000 de garaje neautorizate. Le acordăm o existenţă legală provizorie, pe timp strict determinat, cu chirie medie mai piperată, 70 lei/lună. Alternativa la neplată e demolarea. Asta înseamnă 0,84 milioane. Avem în total într-un an 1,92 milioane. Se încasează efectiv doar 90 %, mai rămân 1,72 milioane. Ce putem face cu aceşti bani pentru rezolvarea problemei garajelor şi implicit a parcărilor de prin cartiere?

Să imaginăm un proiect simplu. O parcare cu 32 de locuri şi 32 de boxe de cca 4 mp fiecare, realizată pe dimensiunile unui teren de handbal, băgat în pământ 1,2 m, în afară 1,2 m, iar pământul săpat folosit pentru realizarea unei pante line de racord al planşeului cu terenul natural. Oare am putea construi, cu 1,72 milioane de lei un teren de sport multifuncţional de 40 x 20 m peste cele 32 de parcări? Având în vedere simplitatea construcţiei, beton aparent în mare parte, cheltuim mai mult cu suprafaţa de joc şi dotările necesare, cu 1,72 milioane împărţiţi la 800 mp, adică cca. 480 euro/mp, eu cred că s-ar putea. Mai limpede spus, cu veniturile din chiriile pe garaje s-ar putea construi într-un an, un teren