In anul 1582, papa Grigore al XIII-lea a introdus un nou calendar, pentru a corecta inexactitatile aparute prin cumularea erorilor introduse de buclucasa luna februarie, pe atunci fixata constant la 28 de zile, an de an.

Bula papala prevedea ca ziua de 4 octombrie 1582 sa fie ultima din vechiul calendar iulian, iar dupa ea sa urmeaze 15 octombrie, prima din noul calendar gregorian, potrivit Infoniac.

A existat ziua de 30 februarie

Cele dintai zone aliniate oficial la calendarul gregorian au fost, fireste, dintre cele catolice: Italia, o parte din tarile Sfantului Imperiu Romano-German, Polonia, Spania, Portugalia. In alte tari, trecerea s-a facut treptat, cu rezerve atat din partea diferitor clase sociale, cat si din partea autoritatilor.

Cu titlu de exemplu, in Anglia s-a obiectat foarte serios ca o schimbare a calendarului ar putea prejudicia colectarea impozitelor la timp sau chiar sustragerea de la plata.

Suedia a folosit timp de 40 de ani propriul calendar, care nu concorda nici cu cel iulian, nici cu cel gregorian si care suporta modificari in fiecare 2-3 ani. Ca sa puna ordine in aceasta harababura, regele Carol al XII-lea a introdus in anul 1712 o zi suplimetara, 30 februarie, care insa nici ea n-a functionat multa vreme. Suedia a trecut definitiv la calendarul gregorian abia in 1753, cand ziua de 17 februarie a devenit 1 martie.

Tarile ortodoxe s-au aratat refractare de la bun inceput. Atat Patriarhul, cat si mitropolitii din diferite zone au blestemat noul calendar, socotindu-l "lucratura diavolului", fapt care a adancit falia, si asa adanca, dintre lumea catolica si cea ortodoxa.

Craciunul pe 7 ianuarie

Desi bisericile ortodoxe au mentinut ca valabil calendarul iulian pana in secolul XX, nevoia corelarii relatiilor diplomatice cu vestul a determinat unele autorita