- Editorial - nr. 194 / 4 Octombrie, 2013 Dupa cum se stie, iar istoria confirma, intru totul, acest adevar, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, care a dus la destramarea Imperiului Austro-Ungar si incheierea Tratatului de Pace de la Trianon (1920), urmate de crearea de noi state nationale, "au aparut si unele conflicte, printre care se situeaza si disputa ascutita teritoriala dintre Ungaria si Romania, din cauza Ardealului.” Ungaria nu se putea impaca, in ruptul capului, cu noua situatie creata! Disputele pe aceasta tema vor face obiectul multor confruntari ulterioare, ducand pana la impunerea Romaniei, de catre marile puteri europene, a Diktatului de la Viena, din 30 august 1940. O spunea, intr-un fel, si istoricul englez Arnold Toibi, in anul 1937, care sublinia ca "daca nu vor avea loc schimbari, cu privire la tratatele de la Versailles si a granitelor stabilite acolo pe cale pasnica, atunci «mai devreme sau mai tarziu, acestea se vor produce pe cale violenta»”. Intr-un discurs tinut in Camera Comunelor, Winston Churchill declara: "Dezarmarea statelor invingatoare trebuie sa fie precedata de lichidarea statelor invinse. Este mai prudent sa se discute chestiuni arzatoare ca acea a Danzig-ului sau a Transilvaniei, cat timp atmosfera este insa suficient de calma si invingatorii suficient de inarmati.” "In perioada interbelica, precum si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Ardealul a devenit obiect de disputa teritoriala, Ungaria punand, tot timpul, problema revizuirii granitelor, avand, deci, pretentii teritoriale.” Aflandu-se in centrul Europei, Ardealul a devenit obiectul unor rivalitati acute. Prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, nordul Ardealului a fost dat, de tarile garante – Germania si Italia –, in urma arbitrajului de la Viena, Ungariei horthyste. La o intalnire dintre Iosif Vissarionovici Stalin si Winston Churchill, din 9 octombri