După mai bine de două săptămâni, tot alergăm şi încercăm să „prindem“ cât mai mult din Festivalul „Enescu“, deşi suprapunerile neinspirate au continuat, iar multitudinea de evenimente adiacente propuse de organizatori a devenit, pentru mulţi, năucitoare, lansări de carte şi de disc, dialoguri diverse, pe lângă ceea ce oferă Piaţa „Enescu“, fiind repere interesante dar prea solicitante pentru publicul marcat deja de oboseală şi o anume saţietate. Chiar şi cei mai împătimiţi melomani au senzaţia că vor „depune armele“ curând, începând să selecteze şi deci să renunţe la urmărirea tuturor manifestărilor. „Bombardamentul“ cu lucrări contemporane a continuat, sub genericul „Muzica secolului XXI – workshop – Enescu şi contemporanii săi“ evoluând, la Ateneu, Orchestra de cameră „Harmonious“ din Osaka, în partituri de Akutagawa, Jolivet (solist flautistul Ion-Bogdan Ştefănescu), alături de Octuorulenescian, încăpăţânarea celor care obligă publicul să „guste“ muzica modernă şi în festival depăşind, totuşi, limita suportabilă pentru… muritorii de rând. Pe acel podium a cântat însă şi corul „Madrigal“, aniversând 60 de ani de existenţă, acum condus de Voicu Popescu, în piese renascentiste sau de factură bizantină; Orchestra Simfonică din Lucerna, dirijată de James Gaffigan, a propus o după-amiază Dvor˘ák (colaborând cu excelentul violoncelist Truls Mork) şi o alta mozaicată, incluzând poemul simfonic Isis de Enescu, în care a fost din nou solicitat corul „Preludiu“ (pregătit de Voicu Enăchescu), apoi un concert mozartian (cu pianistul Fazil Say) şi o simfonie de Haydn. Mult aşteptată, revenirea ansamblului „Hesperion XXI“, condus de minunatul Jordi Savall, şi acum cu „La Capella Reial de Catalunya“, a adus şi de această dată un program cuceritor, de o elevată ţinută artistică, sub titlul La dinastia Borgia, cucerind, ca de obicei, prin rafinament, sonorităţi „de a