Purtând o ie din zona Vâlcei, după cum ne mărturisea, cu picioarele goale aşa cum erau fetele din lumea satului în vremea frunzelor ruginii pregătite să joace strugurii la culesul viei, Maria Buză lumina camera în care am întâlnit-o. Se pregătea să urce pe scenă pentru a celebra cei 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase, una dintre vocile pe care le-a admirat şi le admiră şi ale cărei cântece le interpretează întotdeauna cu mare plăcere. A avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.

Reporter: Cum s-a prins muzica populară de dumneavoastră?

Maria Buză: Ca marca de scrisoare. Glumesc. Nu ştiu cum, dar tare bine mi-a făcut. Nu vreau să mă vindec niciodată de acest lucru atât de frumos. Stau şi mă gândesc şi cred că chiar aşa s-a întâmplat. S-a prins de mine pentru că nu-mi închipuiam vreodată că o să urc pe o scenă alături de voci cu adevărat reprezentative în muzica noastră românească. Ce poate fi mai frumos şi mai onorant?

Rep.: Când aţi dat examen pentru a intra la Academia de Teatru şi Film aţi avut de pregătit un moment muzical. Aţi făcut un potpuriu din piesele Mariei Tănase şi fragmente din piese contemporane de muzică pop. De ce aţi optat pentru o combinaţie atât de inedită?

M.B.: La vremea aceea eu nu cunoşteam toate strofele de la piesele respective. Ca orice om normal, nu ştiam un cântec întreg, ci doar o strofă, două din el. Şi iată-mă pe mine în faţa unui fapt important din viaţa mea şi anume să susţin o probă la Academia de Teatru şi Film, o probă de aptitudini muzicale. Abia atunci, la momentul acela, mi-am dat seama cum stă treaba cu mine, că eu nu sunt în stare să cânt o melodie cap coadă. A fost foarte distractiv. Lia Pumnea, prietena mea care m-a pregătit pentru admitere, dându-şi seama care este situţia cu mine, mi-a zis: „Trebuie gândită treaba aceasta ca să fie în avantajul nostru. Tu ştii o strofă, din aia, o