Aceasta este o povestire despre trei prieteni şi un ţinut de basm: Maramureş. Aventura lor începe în Borşa şi vă poartă prin Vişeu de Sus într-o călătorie înapoi în timp cu Mocăniţa, prin satele de pe Valea Izei, la mănăstirile de lemn patrimoniu UNESCO, prin satul unde însuşi prinţul Charles înnoptează, prin Sighetu Marmaţiei, Săpânţa, Baia Mare şi se încheie cu lacul zeiţei din Baia Sprie.
-Hai, ce ziceţi? Vreţi? Dar gândiţi-vă bine la propunerea mea, nu vreau să daţi înapoi.
Daria şi Răzvan mă priveau pierduţi printre paharele de vin şi resturile ospăţului sardanapalic, compus din mai multe pungi de chipsuri, covrigei şi caju. Era o seară prea târzie de iulie, iar ploaia nu părea să se oprească în curând. Pentru noi însă era doar un pretext să ne lungim la poveşti şi bârfe, dar mai ales să disecăm pe toate părţile relaţiile dintre bărbaţi şi femei, să ne încingem în tot felul de discuţii contradictorii. Eterna polemică pentru care am fi fost în stare să ne trecem interlocutorul prin furci caudine, doar ca să avem dreptate pentru o clipă.
-Come on, we will have a blast! Nu spuneţi nu înainte de a vă gândi bine. Două fete, un băiat...atâtea posibilităţi.
Atâtea posibilităţi câte ar putea rezulta din imaginaţia persoanelor direct implicate şi potenţialul turistic al ţării. Căci, dragi cititori, deşi ameţită de aburii vinului de Tohani, nu încercam să le propun nimic din ceea ce voi nu aţi face. Intenţia mea era să-i conving să trecem peste prejudecăţile de genul "nu ai ce să vezi în ţara noastră" şi să ne aventurăm într-o incursiune autentic românească. Şi nu oriunde, ci în Maramureş, tărâm de poveste.
Acesta era obiectivul numărul unu, dar vacanţa noastră a devenit un adevărat tur de forţă, incluzând şi o parte importantă din Transilvania şi Apuseni. Ca să povestesc însă întreaga aventură aş putea la fel de bine să mă apuc să scriu o c
