Ahtiat după vizite de lucru, inaugurări la ţol festiv, paranghelii cu taraf, folcloriste de ocazie şi tradiţionala pâine şi sare, mai ceva ca Pingelică, ruda lui oltenească, premierul Victor Ponta n-a pierdut niciun prilej, în ultimele luni, de a arăta lumii că e ubicuu, când de fapt el e pretutindeni şi nicăieri.
A inaugurat autostrăzi pe care intri, dar nu mai poţi să ieşi, a vizitat şantiere de metrou prin care degeaba sapă minunea aia tehnologică numită „Sfânta Varvara”, că de circulat n-o să circule vreo garnitură nici la Sfântu’ Aşteaptă, a coborât chiar într-un muzeu botezat „mină”, ca să discute nişte localnici botezaţi „mineri”.
Ieri, neobositul Ponta a vizitat o staţie de energie electrică din Prahova, unde se strânsese lumea ca la urs, dar a plecat înainte de a face gestul pe care el îl iubeşte cel mai mult: tăiatul panglicii. În mod inexplicabil pentru pulimea prezentă şi pentru grangurii locali, fericiţi că le trece pragul ditamai personalitatea multiplă, Ponta a făcut stânga-mprejur, strigând, peste umăr, pe când se urca în maşină: „Hai, că mai avem şi alte lucruri de făcut”. Foarfecele noi-nouţe şi panglicile tricolore care abia aşteptau să pună ditamai premierul mânuţa lui talentată pe ele au rămas neatinse. Panglicarul plecase…
Într-adevăr, mai avea multă treabă de făcut. Nu, nu să guverneze, cum greşit ar putea crede unii, ci să inaugureze o cramă la Budureasa şi pe urmă să asiste la un meci de baschet, unde juca echipa amicului Ghiţă. Dacă ziua ar fi durat mai mult, probabil că neobositul Ponta şi-ar mai fi găsit vreme să mai bifeze câteva evenimente. Că doar cine ştie dacă se mai întâlneşte vreodată cu traiul ăsta pe vătrai, de stat tot într-o vizită, când uite cum se unesc duşmanii contra lui. Şi pentru ce? Pentru că a luat apărarea unui coleg de guvernare, domnul Dragnea?
De fapt, dacă am reuşi să ne strecurăm puţin în c
