Ediţia I a Festivalului VIN DIN BASARABIA, organizat duminică 6 octombrie, în Centrul Istoric din Capitala României, cu sprijinul autorităţilor de la Bucureşti şi din Chişinău, se constituie într-un răspuns elegant, necesar, deci european, la o tentativă estică de timorare a opţiunilor Pro Vest ale conducerii actuale a Republicii Moldova.

Republica dintre Prut şi Nistru NU mai este singură în faţa unor practici cunoscute ale imperialilor răsăriteni, Uniunea Europeană, implicit România dând semne publice concrete, de solidaritate, cu milioanele de cetăţeni apţi şi demni de statutul lor viitor, cel de membri ai comunităţii puternice, euroatlantice.

Europenii care trăiesc între Prut şi Nistru sunt egalii celor care vieţuiesc în dreapta Milcovului de azi şi merită respectaţi pentru tenacitatea cu care au rezistat, deseori prin tăcere îndârjită, dar neabdicare de la loialitatea lor faţă de Patria Limbii Române.

Minciunile propagandistice, conform cărora te miri ce forţe oculte au hotărât soarta Transnistriei, care va fi separată de Republica Moldova ţin de diversiuni tipice celor care nu sorbesc, fără grabă, vinul tăinuit în lunga, subterana, uluitoarea cramă a lui Ştefan cel Mare.

Republica Moldova are în Occident, inclusiv în România, respectul cuvenit unei realităţi geopolitice, cu graniţe pe care şi Organizaţia Naţiunilor Unite le consideră inviolabile şi inamovibile.

Viitoarele manifestaţii ale unor juni din stânga şi din dreapta Prutului ar trebui să aibă, inclusiv în 20 octombrie, la Bucureşti, o singură pancartă, cu un ţel realist: MOLDOVA NU UITA, EUROPA-I ŞANSA TA!

Şansa unei libertăţi de circulaţie şi a valorificării unor fonduri europene substanţiale, care să permită un nivel de viaţă ridicat, cu mult peste actuala stare, cu un modest trai, din Republica Moldova.

Nu de poveşti unioniste au nevoie fraţii de peste