Ce-i al lui e-al lui,
Valentin Lazăr (“Ziarul Oamenilor Buni”) combate bine: “sunt împotriva hoților și tâlharilor ajunși în funcții publice (…) Sunt de părere că cei care ocupă funcții publice și se comportă contrar intereselor celor care le-au dat girul trebuie dați jos imediat”. Dar imediat, s-a-nţeles?!
Imediat,
adică după 24 de ani de democraţie (?!) şi la, hăt!, 134 de ani după Rică Venturiano, care scria în “Vocea Patriotului Naţionale”, via Caragiale: “ţinta Democraţiunii române este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituţiune”, se trezeşte şi Vali că: hoţii şi tâlharii încă ocupă funcţii publice.
Băi, nesimţiţilor,
a trecut o săptămână de la directiva lui Lazăr şi încă nu v-aţi cerut jos? Că de dat, cine? Şi, mai ales, cum? La Rică, era mai simplu, dacă îl înţelegea şi Nae Ipingescu: “Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care suntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Păi?!
Dar nici cu
Vali nu mi-e ruşine, mai ales că el le spune mai pe şleau, adică pe înţelesul poporului: “Hoții nu mai trebuie votați niciodată. La nevoie, aș merge și odată pe lună la vot, până când funcțiile publice vor fi ocupate de oameni competenți care nu caută îmbogățirea rapidă”. Adică să şază numai poporul la masă… “odată pe lună”. Bravo, băi, Vali, dă-i-nainte, că-mi place!
Exact grija asta-l f(…)a,
la vremea lui, şi pe Rică: “situaţiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale”.
Şi, uite-aşa,
după un secol, trei decenii şi patru ani, în cap, de la “sufragiu universale” al lui Rică, s-a realizat veritabilul progres al nevoii l
