M-am rătăcit zilele trecute pe strada 6 Noiembrie din frumosul nostru municipiu şi frigul aproape hibernal abătut în duşmănie în plină toamnă asupra atmosferei m-a făcut să intru la liberali, acolo unde se ţinea o importantă conferinţă de presă şi ultima înaintea alegerilor de sâmbătă.

S-ar zice că n-am treabă cu politica, existând destui colegi care s-o mestece şi s-o înghită în goana cailor peniţei, direct de sub şaua calului, dar ştiu că la PNL, în hol, există un aparat de cafea bună, taman potrivită organismului meu îngheţat.

Ciopor de lume în lobby-ul liberal, călcându-se pe picioare ca la coadă la carne pe vremuri, iar în camera destinată şefilor formaţiunii, dotată cu o secretară care face cafele singură, proaste, dar le face, şi mai multă. Se iau decizii importante, gândesc, şi mai gândesc să nu mă gândesc prea profund la asta, ci să-mi văd eu de treaba care m-a adus acolo, cafeaua automată, bag leul în aparat şi aştept să curgă ceva, cum aşteaptă şi colegii din camera destinată pârdalnicei de conferinţă de presă, ultima înaintea alegerilor de sâmbătă.

Am o mutră imposibilă, de om care aşteaptă nici el nu ştie ce, dar niciodată n-am fost răbdător în viaţă, iar aparatul se încăpăţânează să-mi pună răbdarea la încercare, aşa că limbajul trupului mi se modifică fundamental, sunt, fără să-mi dau seama, un milog îngheţat, aşteptând o cafea din marele aparat liberal. Îmi vine deodată o poftă nebună să iau parte la conferinţa lor de presă, pentru că sunt câteodată atât de liberal în gândire că mă sperii dimineaţa singur în oglindă (când eram însurat, o speriam şi pe nevastă-mea, care simpatizează cu Budha şi a fugit cu unul de lucrează la Canalizare), dar stau să-mi vină cafeaua.

N-apuc să întind mâna după nenorocitul de pahar de plastic al maşinăriei, că, pe nesimţite, în faţa mea se postează femeia cu cafele proaste, secretara liberal