În seara zilei de 4 octombrie 2013, am răspuns invitaţiei de a asista la un eveniment aparte, la Biblioteca Naţională a României, unde, în prezenţa doamnei Maria Băsescu, soţia preşedintelui în exerciţiu al ţării, a avut loc inaugurarea expoziţiei New York- Paris-Toronto, ai căror protagonişti au fost pictorul Gevork Chubaryan, sculptoriţa Francoise Abraham şi pictorul Costa Dvorezky. Surpriza a fost însă una vizând libertatea de exprimare!
Mai concret, în timp ce începuseră alocuţiunile oficiale, printre participanţi circula zvonul că guvernul de la Bucureşti - care...este - a găsit o formulă machiavelică de a închide guriţele celor care nu laudă executivul.
Nu prin cenzură ordonată.
Nu prin persecuţie publică, prin campanie dirijată, de maculare a imaginii unei instituţii de presă privată.
Nu prin ameninţări deloc conforme cu spiritul comunităţii europene, în veacul 21.
Nu prin avertismente telefonic, înregistrabile de serviciile abilitate.
Nu prin destituiri, deloc funcţionale în mediul nedependent de organigrama guvernamentală.
Ci doar printr-un nou Cod,
Nu al eticii şi echităţii uteciste, pardon, socialiste, ci un Cod al insolvenţei.
Faină găselniţă!
Una care o să facă K.O. juriştii viitoarelor părţi vătămate.
Adică structuri de presă ce îşi vor închide porţile, fericind autorii Codului cu... diminuarea vocilor critice la adresa unei puteri trecătoare, sancţionabile, înainte de viitoarele alegeri, chiar în legislativul naţional, dacă, peste noapte, ca din întâmplare, dar în acord cu nemulţumirile mulţimii, deloc insignifiante, se va coagula o nouă majoritate, ce va trânti guvernul actual, din raţiuni pragmatice.
Într-un asemenea context am primit un comunicat de presă, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, care merită a fi citit şi cunoscut, nefiind doar un gest de solidaritate