- Politic - nr. 195 / 5 Octombrie, 2013 Dupa alba-neagra cu Rosia Montana, dar si dupa ultimele interventii televizate ale premierului Victor Ponta, un analist politic spunea raspicat: "Raspunsurile in doi peri, ezitarile smechere m-au intristat mereu. Daca cineva face blat cu Traian Basescu, cu mine a ispravit-o”. Evident, remarcile de mai sus – formulate in alti termeni si de catre alti comentatori, dar si de oameni de pe strada – porneau nu doar de la raspunsurile ambigue ale lui Ponta, la diverse intrebari ale jurnalistilor, ci, in primul rand, de la maniera in care presedintele Traian Basescu (desi spre final de mandat(e)) a jucat, inca de la momentul depunerii juramantului de catre Guvernul Ponta. A jucat, adica, la intimidare. In primul rand, Basescu a punctat de la bun inceput cum vede el relatia cu Guvernul USL. Si cum o vede? La fel ca si in cazul guvernelor PDL. Ce inseamna acest lucru? Stim cu totii: subordonare totala. Dar si faptul ca n-o iesit din joc cel mai important centru de putere, care ramane tot Cotroceniul. In paranteza fie spus, la un post de televiziune, Victor Ponta declara, de altfel, ca "USL se afla numai partial la putere, cata vreme exista un alt centru de putere la Cotroceni; ca doar atunci cand si Crin Antonescu va deveni presedinte, USL va detine puterea in Romania”. Incredibil! Pai, daca asa stau lucrurile, de ce, la alegerile din 2012, electoratul romanesc i-a acordat USL 70% din voturile din Parlament? Ca centrul de putere sa fie tot in mana unei persoane! Tot ca pe vremea lui Boc? Adevarul este ca (si o spunem nu doar noi) slabiciunea Guvernului Ponta a inceput sa se manifeste inca de la data semnarii (cam) in secret al mult comentatului pact al coabitare cu Traian Basescu. Chiar din acel moment, Traian Basescu a dat un semnal clar suporterilor sai ca nu abandoneaza lupta, transmitandu-le celor din USL ca, in ecuatia puterii, el