- Cultural - nr. 195 / 5 Octombrie, 2013 Locuri care au devenit amintiri: "Universitatea din Grui” Cand, in 1975, la prima intalnire a fiilor satului Sacalu de Padure, invatatorul Ilie Gh. Sandru a amintit, in cuvantul sau rostit in fata consatenilor adunati in sala caminului cultural, de ,,Universitatea din Grui”, ,,de pe bancile careia ne-am ridicat toti cei mai in varsta, care ne aflam azi aici, fie cei ramasi in sat, fie cei plecati sa-si faca alte rosturi”, am zambit. Stiam ca aceasta ,,universitate” era de fapt fosta cladire a Scolii Confesionale, aflata in imediata apropiere a Bisericii, monument istoric, cu hramul ,,Inaltarea Domnului”. Pe vremea aceea, ,,Universitatea din Grui” mai supravietuia. Edificata in 1903, prin stradania preotului Ioan Duma, aceasta a fost primul local de scoala din Sacalu de Padure. Era o cladire impunatoare pentru timpul acela. Avea o sala de clasa in care puteau invata chiar si 50 de elevi, cu ferestre mari, fixate pe peretele dinspre sud, astfel ca lumina naturala sa vina din stanga elevilor asezati in banci cu fata spre apus. Pe latura ei nordica mai erau inca trei incaperi, una destinata cancelariei, iar celelalte doua locuintei pentru invatator. Acolo a locuit, in perioada ocupatiei horthyste, invatatorul Nemes Denes, trimis sa faca scoala ungureasca la Sacal. Scoala, aflandu-se la doar o aruncatura de bat de biserica, dumnealui era deranjat de clopotele acesteia, motiv pentru care i-a poruncit parintelui Todea sa nu mai fie trase. Parintele, dupa ce l-a ascultat, cu rabdare, i-a deschis larg usa si l-a poftit afara. Intrarea in cladire se facea printr-un coridor inchis, iar deasupra usii de la intrare se gasea un clopot mic, care vestea inceperea cursurilor, sau sfarsitul recreatiei. Atunci, in 1975, am zambit cand l-am auzit pe Ilie Gh.Sandru folosind termenul de ,,Univeritatea din Grui”, la care invatasem si eu timp de p